Ț

ȚIGĂNESC, țigănească (~ești), adjectiv – Care ține de țigani; propriu țiganilor. Port ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~esc”

ȚIGĂNEȘTE, adverb – 1. În felul țiganilor; cum obișnuiesc țiganii; ca țiganii. 2. În limba țigănească. A vorbi ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ește”

A SE ȚIGĂNI, mă țigănesc, verb intranzitiv – pop. 1. A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2. A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din “țigan”

ȚIGĂNIE, țigănii, substantiv feminin – 1. Mahala locuită de țigani. 2. fig. Gălăgie mare. 3. peior. Comportare care denotă lipsă de politețe, de tact. 4. v. ȚIGĂNIME. (G.-D. țigăniei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ie”

ȚIGĂNIME, substantiv feminin – (colectiv de la “țigan”) 1. Totalitate a țiganilor; neam țigănesc. 2. Mulțime de țigani. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ime”

ȚIGĂNOS, țigănoasă (~oși, ~oase), adjectiv – (despre persoane) 1. Care are aspect de țigan; care seamănă a țigan. 2. Care are maniere țigănești. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~os”

ȚIGĂNUȘ, țigănuși, substantiv masculin – (diminutiv de la “țigan”) 1. Pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu cioc lung și coroiat, cu picioare lungi și cu penaj aproape negru. 2. Pește dulcicol, răpitor, de talie mică, de culoare neagră pe spate, răspândit în apele mocirloase. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + […]

ȚIGĂRAR, țigărari, substantiv masculin – Insectă dăunătoare, de talie mică, colorată în albastru, cu nuanțe aurii, care își depune ouăle pe frunze, cărora le dă aspectul unei țigări. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigară” + sufixul “~ar”

ȚIGLAR, țiglari – substantiv masculin – 1. rar Persoană care face țigle. 2. rar Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu țiglă. 3. înv. Negustor de țiglă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țiglă” + sufixul “~ar”

ȚIGLĂ, țigle, substantiv feminin – Material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment, folosit pentru acoperit; oală. Acoperiș de ~. (G.-D. țiglei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba sârbă: “cigla”