URTICARIE, substantiv feminin: Erupţie de natură alergică, sub formă de băşici roşii sau albe, care produc mâncărime. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) (pop.) blândă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urticaire (DEX ’09).
U
Cum se pronunță: urticant
URTICANT, -Ă, urticanți, -te, adjectiv: (livr.) Care produce usturime; urzicător; usturător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urticant (DEX ’09).
Cum se pronunță: urticacee
URTICACEE, urticacee, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de plante erbacee anuale sau perene, de cele mai multe ori cu peri urzicători (reprezentanţi: urzica şi parecherniţa); 2. Plantă din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urticacées (DEX ’09).
Cum se pronunță: ursuz
URSUZ, -Ă, ursuzi, -e, adjectiv: (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte în permanenţă nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posomorât; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocănos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, […]
Cum se pronunță: ursulină
URSULINĂ, ursuline, substantiv feminin: Călugăriţă catolică care se ocupă cu educaţia fetelor şi cu îngrijirea bolnavilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ursuline (DEX ’09).
Cum se pronunță: ursuleț
URSULEȚ, ursuleți, substantiv masculin: (diminutiv de la urs) Pui de urs. Sursa: DEX ’09 Etimologie: urs + suf. -uleț (DEX ’09).
Cum se pronunță: urson
URSON, ursoane, substantiv neutru 1. Ţesătură care imită blana de urs; 2. Obiect de îmbrăcăminte (palton, haină etc.) confecţionat din astfel de ţesătură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ourson (DEX ’09).
Cum se pronunță: urs
URS, urși, substantiv masculin 1. Mamifer omnivor, de talie mare, greoi şi masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit şi coadă scurtă; 2. (reg.) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc și prăjit pe jăratic; 3. (reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. Sursa: DEX ’09 Sinonime: […]
Cum se pronunță: urechiușă
URECHIUȘĂ, urechiușe, substantiv feminin: Ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus. Sursa: DEX ’09 Sinonime: urechea-babei, (reg.) babă, burete-galben, urechelniță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: ureche + suf. -ușă (DEX ’09).
Cum se pronunță: urecheat
URECHEAT, -Ă, urecheați, -te, adjectiv (și substantiv): Care are urechi mari. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din ureche (DEX ’09).
