U

URECHE, urechi, substantiv feminin I. 1. (la om şi la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului; 2. (fig.) Simțul auzului; II. 1. Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte; 2. Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia […]

URDUROS, -OASĂ, urduroși, -oase, adjectiv 1. Care are (multă) urdoare; 2. (rar) Care este plin de slin; slinos; jegos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Mold.) puchinos, puchios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: urdoare + suf. -os (DEX ’09).

URDOARE, urdori, substantiv feminin: (pop.) Secreţie densă şi vâscoasă, gălbuie, care se scurge din ochi şi se depune în colţul pleoapelor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Mold.) puchi, puchină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: horridor, -oris (DEX ’09).

A URZI, urzesc, verb 1. (fire textile) A aşeza în stative sau în războiul de ţesut, trecând prin spată şi înfăşurând pe suluri; 2. fig. (planuri, idei, gânduri) A-şi reprezenta în minte; a-şi schiţa în gând; a plăsmui; a plămădi; 3. fig. (acţiuni duşmănoase, fapte reprobabile) A pune la cale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: afla, […]

A SE URZI, se urzește, verb: (reg.) A lua fiinţă; a lua naştere; a apărea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ordire (DEX ’09).

A (SE) URZICA, (mă) urzic, verb 1. (despre plante urzicătoare sau alţi factori de acest gen) A supune unei senzaţii de usturime (în urma atingerii de piele); 2. (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime; 3. fig. (persoane) A înţepa cu vorba. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bășica, ironiza, […]

A URECHEA, urechez, verb: A pedepsi trăgând de urechi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din ureche (DEX ’09).

URSĂ, urse, substantiv feminin: Ursa Mare = constelaţie care constă din şapte stele, situate astfel, încât seamănă cu un car cu oişte; Carul Mare; Ursa Mică = constelaţie asemănătoare cu cea precedentă, având distanţele dintre stele mai mici; Carul Mic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ursa; limba franceză: ourse (DEX ’09).

UROCORDAT, urocordate, substantiv neutru: (nume generic) Animal marin având corp bombat, cilindric, acoperit cu o tunică gelatinoasă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (zool.) tunicier (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urocordés (DEX ’09).

URSITOR, -OARE, ursitori, -oare, adjectiv: (în superstiţii) Care urseşte; care hotărăşte soarta cuiva sau a ceva dinainte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ursi + suf. -tor  (DEX ’09).