A URÎ, urăsc, verb: (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din duşmănie). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a dușmăni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: horrire (DEX ’09).
U
Cum se pronunță: a se urni
A SE URNI, mă urnesc, verb: A se pune în mişcare, deplasându-se (puţin) din locul iniţial; a se clinti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: urinonti (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se urgisi
A SE URGISI, mă urgisesc, verb: (înv.) A fi cuprins de furie; a se înfuria. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: órghizomai (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se urî
A SE URÎ, mă urăsc, verb 1. A se afla în relaţii de duşmănie (cu cineva); 2. (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se dușmăni, a se plictisi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: horrire (DEX ’09).
Cum se pronunță: urătură
URĂTURĂ, urături, substantiv feminin 1. Urare; 2. Creaţie populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, pluguşor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ura + suf. -ătură (DEX ’09).
Cum se pronunță: urător
URĂTOR, -OARE, urători, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care umblă cu uratul în seara de Anul Nou; hăitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: colindător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ura + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: urâțenie
URÂȚENIE, urâțenii, substantiv feminin 1. Caracter urât; sluţenie; 2. Fiinţă sau lucru urât; sluţenie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: diformitate, hâdoșenie, poceală, sluțenie, urâciune, (rar) sluție, (pop.) hâzenie, (înv.) grozăvie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: urât + suf. -enie (DEX ’09).
Cum se pronunță: urare
URARE, urări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a ura; 2. Cuvânt sau formulă spusă cu o deosebită afecţiune (cu prilejul unei aniversări, al celebrării căsătoriei etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: urat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a ura (DEX ’09).
Cum se pronunță: uraniu
URANIU, substantiv neutru: Metal alb-argintiu, radioactiv, folosit, mai ales, la obţinerea energiei nucleare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uranium (DEX ’09).
Cum se pronunță: uranic
URANIC, -Ă, uranici, -ce, adjectiv: uranian. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uranique (DEX ’09).
