Articles Tagged: cum se pronunta

RĂSUCITOR, răsucitori, substantiv masculin: Muncitor într-o fabrică textilă specializat în răsucirea firelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rasuci + suf. -tor (DEX ’09).

RĂSUCITURĂ, răsucituri, substantiv feminin 1. Învârtire în jurul lui însuşi sau în jurul unui obiect; 2. Parte răsucită de ceva; 3. Mod de a răsuci firele; 4. Fiecare dintre întorsăturile unui corp care descrie o mişcare de rotaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsucire, încovoietură, spiră, cotitură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a se răsuci + suf. […]

A RĂSUNA, răsună, verb 1. A se auzi sunând tare şi prelung; 2. (despre o încăpere, un loc întins etc.) A se umple de sunete puternice şi prelungite; 3. fig. (despre sunete, vorbe, strigăte etc.) A face impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea […]

RĂSUNĂTOR, -OARE, răsunători, -oare, adjectiv 1. Care răsună; rezonant; 2. (despre spaţii) Care măreşte intensitatea şi durata sunetului; 3. (fig.) Care are mare răsunet; care produce o impresie puternică; care are rezonanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: puternic, sonor, strălucit, strălucitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răsuna + suf. -ător (DEX ’09).

RĂSUFLET, răsuflete, substantiv neutru: Interval scurt de timp între două faze ale unei activităţi; întrerupere de scurtă durată; scurt răgaz. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsuflare, respirație, suflare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) răsufla + suf. -et (DEX ’09).

RĂSUFLAT, -Ă, răsuflați, -te, adjectiv 1. v. a (se) răsufla; 2. (fig. fam.) Care este bine cunoscut (de toţi); recunoscut; arhicunoscut; 3. (Despre băuturi) Care și-a pierdut tăria, gustul datorită pătrunderii aerului sau păstrării în condiții proaste. Sursa: DEX ’09 Sinonime: clocit, arhicunoscut, banal, banalizat, depășit, fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, […]

RĂSUFLĂTOARE, răsuflători, substantiv feminin: Deschizătură mică prin care se face aerisirea unei încăperi sau a unui recipient. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) răsuflare, răsuflătură, supapă, ventil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răsufla + suf. -toare (DEX ’09).

RĂSUFLARE, răsuflări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; 2. (rar) Deschizătură prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: respirație, trezire, astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, repaus, tihnă, ușurare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a răsufla (DEX ’09).

A RĂSUFLA, răsuflu, verb 1. (pop.) A respira; 2. A-și reveni după o emoție, după o grijă, o apăsare, după un efort fizic, a simți o ușurare după o stare de încordare; 3. (Despre vase, recipiente, locuri închise) A comunica cu exteriorul, a străbate spre exterior, a lăsa să se scurgă încet fluidul pe care […]

RECONFORT, substantiv neutru: (rar) Restabilire a forţelor fizice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réconfort (DEX ’09).