A FINALIZA, finalizez, verb: (acţiuni, procese etc.) A duce până la final. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a termina, a concretiza, a fructifica (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: final + suf. -iza (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: finalitate
FINALITATE, substantiv feminin: Tendinţă spre atingerea unui scop. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: scop, țel, țintă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finalité (DEX ‘09).
Cum se pronunță: țăran
ȚĂRAN, țărani, substantiv masculin – 1) Persoană care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. 2) Persoană care face parte din țărănime. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țară” + sufixul “-(e)an”
Cum se pronunță: finalist
FINALIST, -Ă, finaliști, -ste, substantiv masculin și feminin: Sportiv care participă la o finală. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finaliste (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finalism
FINALISM, substantiv neutru: Concepţie filozofică conform căreia orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; teleologie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finalisme (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finală
FINALĂ, finale, substantiv feminin 1. Ultima întâlnire în cadrul unor competiţii cu caracter eliminatoriu; 2. Ornament tipografic care se plasează la sfârşitul unei publicaţii. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finale (DEX ‘09).
Cum se pronunță: țăpoi
ȚĂPOI, țăpoaie, substantiv neutru – 1) Furcă cu coadă lungă, cu două coarne drepte, folosită la ridicarea snopilor, cocenilor etc. 2) Prăjină la capătul căreia este fixat sacul de pescuit. 3) Căpriorul de mijloc al unei case țărănești. Sursă: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din “țeapă” + sufixul “-oi”
Cum se pronunță: final II
FINAL, -Ă, finali, -e, adjectiv 1. Care se află la fine; plasat la sfârşit; 2. lingv. Care indică scopul; de scop. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ultim (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: final; limba latină: finalis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: final I
FINAL, finaluri, substantiv neutru 1. Etapă care constituie sfârşitul unei acţiuni sau al unei lucrări; 2. Parte care încheie, constituind finele unei compoziţii muzicale. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: capăt, sfârșit, deznodământ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: final; limba latină: finalis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fin
FIN, -Ă, fini, -e I. substantiv masculin și feminin: (în ritualul creştin) Persoană privită în raport cu naşii săi (de botez sau de cununie). II. adjectiv 1. (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse; 2. Care denotă multă gingăşie; plin de gingăşie; 3. Care se impune prin grosime foarte mică; foarte […]
